Mergeam prin oraș, încercând să respir ceva din viața care odinioară părea reală. Dar totul era… întors. Mut.Zgomotele erau acolo, dar nu le simțeam.Fețele erau vii, dar nu aveau prezență.Era ca și cum orașul devenise o piesă jucată de umbre care repetau o scenă fără înțeles. M-am privit. Și am văzut în spatele meu copilul cu ochii inverși. －Știi acum, nu-i așa? a zis, ca … Continuă să citești Lumea Nevăzută – Demonul Durerii