
Încă era noapte. Aerul rece de toamnă își făcea simțit prezența pe pielea mea. Copacii din spatele casei se mișcau ușor. Auzeam foșnetul frunzelor, care părea că se transformă într-un cântec.
Era lună plină. Umbra copacilor parcă încerca să prindă viață. Fiecare copac părea să aibă o formă diferită. Părea că dansau. Era un spectacol superb.
Începeam să mă simt mai bine. Încercam să mă bucur de formele și sunetele naturii. Aerul rece îmi ajunsese până în oase.
💯
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană