Izabela

Îl mințisem că am plecat din cauza lui, pentru că nu eram încă pregătită să îi spun adevărul. Îi promisesem lui Alex că vom ieși la o cafea și nu puteam pleca fără să îmi iau rămas bun de la el. Mai stătusem încă o săptămână în Brașov, pentru că Marcel aflase de venirea mea în România.

     Încă nu știa în ce oraș mă aflam, dar cu siguranță avea să mă caute peste tot. Era un om bogat, cu influență și prea mulți mafioți care stăteau la picioarele lui. Ăsta era și motivul pentru care nu puteam sta prea mult într-o țară.

     Nu îmi puteam cumpăra o locuință și nici nu puteam rămâne prea mult timp într-un singur loc. Nu voiam să afle de existența lui Alex, pentru că l-ar fi ucis fără să stea pe gânduri și nici lui Alex nu îi puteam spune povestea mea, pentru că nu voiam să îl pun în pericol.

     Nu am mai avut niciodată o viață normală după ce am reușit să fug de la el. Am fost ajutată chiar de tatăl lui și tot el a fost cel care mi-a șoptit în acea seară. El mi-a spus să fug și tot el este cel care mă informează ori de câte ori Marcel descoperă locația în care mă aflu.

     După ce am plecat de la acea petrecere, am început să investighez viața lui Marcel. Voiam să aflu de ce este atât de misterios și cu ce anume se ocupa. Trebuia să fac totul fără ca el să afle. Eram îndrăgostită de el și nu îl puteam pierde în caz că suspiciunile mele nu erau fondate.

     Nici măcar nu știam de unde să încep, dar cea mai bună idee era să mă împrietenesc cu soțiile asociaților lui. Am început să le invit pe fiecare în oraș, fie la o plimbare în mall, fie într-un centru de înfrumusețare. Când mi-am dat seama că aș fi avut nevoie de prea mult timp pentru a ieși cu fiecare, iar cele cu care mă întâlnisem deja nu știau nimic, am decis să organizez o petrecere acasă la Marcel.

     El era plecat în Anglia împreună cu tatăl lui, așa că petrecerea era strict pentru noi, femeile. Credeam că atunci când vor începe toate să bârfească, voi afla câteva detalii. Vorbisem chiar și cu una dintre menajere, pe care o plătisem să rămână ca să mă ajute cu mâncarea și băuturile.

     Îi spusesem să fie doar ochi și urechi peste tot, iar dacă aude ceva suspect să vină să îmi spună. Îi povestisem despre suspiciunile mele. Era singura persoană din casa aia în care aveam încredere.

     Din păcate, nici ea și nici eu nu am avut prea mult succes. Am aflat doar că soții lor erau la fel de putred de bogați ca și Marcel, dar că toți erau la picioarele lui. El era șeful lor și, din câte am putut înțelege, era unul de temut.

     Am mai aflat și că afacerile lor erau ilegale, iar dacă ar fi fost descoperiți, ar fi putrezit toți în pușcărie. Înțelesesem de ce erau toți atât de misterioși. La cât de inculte și fără creier erau soțiile lor, cu siguranță ar fi fost prinși demult, dacă le spuneau ceva despre ceea ce făceau.