Nu mă grăbeam să ajung acasă, pentru că încă mai simțeam teama de mai devreme. Îmi puteam auzi inima cum bătea cu putere, de parcă voia să iasă din piept și să o ia la fugă. Aerul rece al nopții îmi făcea pielea să se zgribulească de frig. Cerul era complet negru, de parcă și stelele se ascunseseră din calea vreunui demon.

Luna părea puțin mai îndrăzneață și își afișase o parte din măreția sa. Dacă strada nu ar fi fost iluminată, ar fi fost un întuneric total, în care probabil că aș fi fost absorbită de-a dreptul. Chiar dacă nu se întâmplase nimic ieșit din comun în casa lui Armin, simțeam totuși că acele momente aveau să fie doar începutul vieții de coșmar de care urma să am parte.

Când am ajuns în dreptul casei mele, am auzit sunete ciudate din pădure, sunete care păreau că veneau dintr-o altă lume. M-am întors cu fața spre pădure, moment în care am putut observa că peisajul se schimba în urma mea. Era ca o hologramă care apărea și dispărea.