Alex

În cele trei zile cât am stat în Brașov ne-am întâlnit de câteva ori. Fie accidental pe holul hotelului, fie la vreo cafenea. Ne amuzam de fiecare dată din cauza experienței din lift.  În ultima seară am invitat-o la cină.

     Nu puteam pleca de acolo fără a avea ocazia de a fi cât mai aproape de ea pentru ultima dată. Nu știam dacă mai exista șansa să ne mai vedem pe viitor. Exista o mare atracție între noi și încă nu eram convins dacă și ea simțea la fel.

     Nu aveam curaj să o întreb și nici nu avea rost să intru în detalii, pentru că nu voiam să stric seara. Alesesem un restaurant mai puțin sofisticat și elegant, tocmai pentru a nu îi da impresia că este o cină romantică.

     Era superbă, ca de obicei. Purta un tricou roșu care îi scotea sânii în evidență și blugi mulați pe picioare. Avea forme superbe și apetisante. Mi-am imaginat de câteva ori cum ar fi arătat dezbrăcată. Cred că era cea mai frumoasă femeie pe care o văzusem în viața mea.

     Îmi doream să descopăr totul despre ea, dar era atât de închisă în ea, încât în cele trei zile am putut afla doar faptul că îi plăcea să călătorească și că era scriitoare. Nu stătea prea mult în același loc pentru a nu se atașa de oamenii pe care îi întâlnea și mai ales de locurile pe care le vizita.

     Cu mulți ani în urmă, își jurase că va rămâne singură toată viața. Suferise foarte mult și uneori fusese forțată de circumstanțe să facă lucruri pe care nu dorea să le facă sau care nu îi provocau nicio plăcere.

     Fusese umilită de prea multe ori și forțată să trăiască o viață pe care nu o dorea. Se simțea mereu captivă într-o viață care nu era a ei, nu îi aparținea, iar acum voia doar să fie liberă ca pasărea cerului.