Avertisment!

Conținut cu un puternic impact emoțional pentru persoanele care au trecut printr-o situație asemănătoare.

Dacă la început eram eu cea insistentă, eu îmi doream să îl văd, să îl ating și să îl cunosc în carne și oase, acum el era cel care insista. În spatele telefoanelor și a laptop-urilor suntem cei mai buni la a minți și a ne juca cu sentimentele oamenilor, dar când vine vorba de fapte pur și simplu ne trezim la realitate.

     O realitate care nu mai pare deloc atât de interesantă, nu mai are farmec ca atunci când scrii niște mesaje și îți imaginezi totul așa cum vrei. Eram confuză? Probabil sau probabil că nu îmi plăcea postura de amantă. Voiam totul sau nimic. Nu îmi puteam împăca inima cu conștiința. Erau într-o continuă luptă și nu îmi dădeau pace. Nu puteam simți ceea ce voiam cu adevărat din cauza lor.

♥♥♥

－ Bună dimineața. Ce faci, ești bine? Dormi?

－ Sunt la muncă.

－ Ești bine?

－ Da…

－ Mă bucur că ești bine. Ți-a trecut confuzia în care erai aseară? Se pare că nu dacă nici măcar nu mai tastezi. Te-ai descurcat aseară cu paharele alea? Aveai acolo un arsenal! Același program, mai poți? Ești bine? Eu plec, a venit colegul mai devreme să mă înlocuiască. Ai grijă de tine.

－ Pa, o seară bună.

♥♥♥

”Când iubești ești cel mai fericit om din lume, cel mai trist lucru este să suferi din iubire.”

♥♥♥

－ Bună dimineața. Ce faci? Nu mai spui nimic?

－ Bună. Ba da, dar știi că nu prea am timp.

－ Da, știu că ești destul de ocupată și uneori nu poți tasta.

－Mă bucur. Tu ce mai faci?

－Deși mai deunăzi aveai timp pentru asta sau îți făceai timp pentru asta. Eu binișor, la muncă. Tu ești bine?

－ Cât de cât…

－Cât de cât? Se datorează faptului că probabil ești cam obosită? Dacă nu deranjez că întreb… Sau e ceva personal, mai aparte?

－ Nu este nimic…

－ Mă bucur. Sper să fii bine. Deși nu ai răspuns la ceea ce am întrebat eu, este ok, înțeleg. Munca nu îți dă voie să îți transpui cuvintele în scris.