Un scurt text din primul capitol al acestei cărți de care sunt foarte mândră. Menționez faptul că este prima dată când revin la începutul acestei cărți așa că nu am reușit să editez prea mult. Cartea va fi totuși editată de un profesionist.

„Kiya începu să plângă din nou. De data asta însă nu era din cauza durerilor transformării ci din cauza faptului că murise iar acum era o ființă fără inimă și fără sentimente. Își dorea să poată găsi o cale pentru a pune capăt acelei nebunii, dar își dorea și să trăiască. Nu era încă pregătită să înfrunte moartea și ceea ce o aștepta în momentul în care sufletul său ar fi părăsit acel corp pe care îl iubea tot mai mult.
    Astren închise ochii pentru câteva momente și revăzu clipele când fusese mort. Își văzuse corpul zăcând fără viață lângă cel al Kiyei iar apoi, brusc, începu să vadă în jurul său oameni desfigurați care scoteau sunete înfricoșătoare. Simți o durere de nedescris, o durere care îi făcea pielea să se rupă iar sângele îi țâșnea din fiecare parte a corpului. Era nemișcat. Nu putea nici măcar să țipe. Se uita cu teroare la carnea de pe corpul lui care pur și simplu cădea de parcă nu îi era locul acolo. Ființe ciudate și înspăimântătoare veneau să se înfrupte din sângele și carnea din jurul său. În momentul în care urma să fie atacat de monștri se trezi la viață. Acum își dorea mai mult ca oricând să trăiască. Nu dorea să ajungă din nou în acel infern și nici nu înțelegea de ce sufletul său ar fi fost trimis acolo. Cu ce greșise oare în această viață de merita o asemenea pedeapsă?

Tayla îi privea pe amândoi cu mândrie. Își dorise de atâtea ori ca cei pe care îi ucidea să se transforme și cu toate că renunțase de mult la acel vis acum era în culmea fericirii. Zilele în care era singură și neînțeleasă luaseră sfârșit.

－ Va fi necesar să ucideți dacă doriți să supraviețuiți și să deveniți imortali, spuse Tayla întrerupând liniștea apăsătoare.

Detesta în acel moment abilitatea de a citi gândurile oamenilor pentru că ceea ce gândeau Astren și Kiya o bulversau și îi provocau o durere nefireasca pentru ea. Mereu evitase să intre în mintea umană pentru că știa cât de vicleană și provocatoare era. Dar știa și câtă suferință îi putea provoca.

－ Sângele din inima umană vă va hrăni iar energia sufletului vă va oferi cinci ani de viață. Dacă nu veți ucide veți muri în chinuri groaznice iar eu nu am puterea să vă alin în vreun fel durerea.

Kiya și Astren se priviră fără a scoate vreun cuvânt. Obișnuiau de mult ori să se înțeleagă doar din priviri iar de data asta tot ce puteau spune ochii lor era doar dorința de a trăi. Fiecare însă avea motivul său, dar cu siguranță aveau să se răzbune pe Tayla pentru ceea ce le făcuse.”