Am citit cartea asta în aproximativ 4 ore. Nu am putut să o las din mână. Am râs de abia mai respiram, dar am trăit și durerea personajului/autorului. Nu există destule cuvinte de laudă pentru modul cum a fost scrisă această carte. Nu mă pricep să fac recenzii, dar pot spune că mi-a plăcut foarte mult. O recomand din toată inima tuturor oamenilor care sunt plecați departe de casă și familiile lor, dar mai ales celor care nu au plecat niciodată, poate așa vor înțelege și ei că în străinătate nu fug câinii cu covrigi în coadă așa cum a spus și autorul în această carte.
O să las aici prima și ultima strofă din poezia care m-a făcut să am lacrimi în ochi.

„Românie, țara mea,
Îți scriu de-aici din depărtări,
Căci de mult timp tare aş vrea,
Să îți fac niște urări.”

„Și de mă ierți, strigă la mine
Și-ți jur că o să vin îndată,
Îmi este foarte dor de tine,
Săraca mea, țară bogată.”

Și eu sunt plecată din țara mea de 17 ani, dar oricât de dor mi-ar fi de ea nu cred că m-aș mai putea acomoda vreodată acolo.