
Izabela se strecură pe scaun, iar eu alerg spre cealaltă parte și mă urc. Sprijinindu-mi mâinile pe volan, îmi întorc capul spre ea și aștept. Ea îmi zâmbește și, preț de o clipă, își mușcă ușor buza de jos. Părul ei lung și negru coboară pe umeri, iar ochii ei albaștri strălucesc de încântare.