Și… am pus al treilea film „lacrimogen” sau mai bine spus care este menit să „atingă” la sentimente, dar nu și pe mine. Înțelegeți, nu? Îmi place să mă chinui singură. Ei bine, cam așa este. Cândva eram înnebunită după asemenea filme și mereu credeam că nu există ceva mai suprem decât sentimentul de iubire. Eu am cunoscut și alt sentiment, total opus, dar care acum face parte din mine mai mult decât mi-aș fi imaginat vreodată. Cu patru ani în urmă am luat o decizie care avea să mă schimbe pentru totdeauna din îngerul de femeie care eram în demonul de azi. Chiar așa și nu exagerez cu absolut nimic. Am devenit o persoană incredibil de rea, rece, calculată și oricând pregătită de atac. Dacă aveți nevoie sa plănuiți o crimă sau o răzbunare apelați cu încredere la mine.🤣😁😁😁🤣🤣
Cu mai bine de doi ani în urmă, chiar cu câteva luni înainte de pandemie, am început să capăt și o oarecare frică de oameni care s-a accentuat atât de mult încât am rămas pur și simplu singură. Eu care iubeam oamenii și care nu suportam să treacă nici măcar o zi fără să fiu în preajma lor, acum am ajuns să stau cât mai departe de ei. Prima dată s-a instalat frica de a ieși din casă. Câteva zile la rând am încercat să ies din casă, dar de câte ori mă apropiam de ușă nu puteam pune mâna pe clanță pentru a o deschide. Apoi m-am izolat cam 95% din timpul meu din ultimii doi ani în casă.
Să revenim la filmele astea.🤣😁😁 Când le privesc încerc să găsesc în interiorul meu acel ceva ce e de mult pierdut și nu reușesc. Încerc să simt ceva și nu reușesc. Vreau să mă pun în pielea personajelor și nu reușesc. În schimb, dacă ma uit la un film horror întotdeauna mă văd în personajele negative. Drept dovadă și tot ce scriu eu. Nu vă puteți imagina cât de greu îmi este să descriu o scenă de iubire în cărțile mele sau să fac sentimentele personajului să fie cât mai realiste. Cele de iubire că restul sunt floare la ureche pentru mine. Și totuși, de cele mai multe ori îmi este extrem de dor de cea care obișnuiam să fiu cândva și o detest pe cea care i-a luat locul, dar nu stiu cum să fac să revin la ceva ce eu însămi am decis să pierd pentru a mă proteja oarecum de răutatea oamenilor. Nu știu cum să fac să simt din nou ceva ce cândva veneram. Nu știu cum să fac să fiu din un om bun. Oricât de mult aș încerca nu reușesc să mă schimb. Vreau să îmi doresc să pot iubi viața din nou, în schimb trăiesc fiecare zi sperând că următoarea va fi ultima. Nu mai văd niciun sens al vieții. Nu mai înțeleg nimic.
Voi ați trecut printr-o asemenea experiență? Cum ați depășit-o? Sau încă vă luptați la fel ca și mine?
Books for Life 
Dacă ne-ai întrebat înseamnă că aștepți și un răspuns de la noi. Așadar răspunsul meu e așa: eu în ăștia 44 de ani am trecut de vreo două, sau chiar 3 ori pe lângă moarte, și m-a refuzat să mă ia pur și simplu. Mi s-a spus că mai am multe de făcut și de spus, inclusiv să-ți las ție acest mesaj. Așa că eu nu am trecut pe unde treci tu pentru că n-am timp de astfel de „filme”, însă am ajutat cu toată dragostea unii prieteni care au trecut prin astfel de stări avansate de tristețe, anxietăți și depresie, iar bucuria mea a fost mare când am văzut rezultate bune.
Mno, cu ce te alimentezi aia ești, e simplu. Dacă te alimentezi cu groază și horror, atunci și interiorul tău va arăta de toată groaza.
Dacă ai prietenii de încredere și care te acceptă așa cum ești, și care nu râd de tine că arăți de toată spaima, atunci de aceștia trebuie să te înconjori, și bineînțeles, care nu dramele pe care le ai tu. Ieși la soare și înconjoarăte de oameni care radiază întocmai ca niște raze blânde, iubitoare, tandre.
Alungă tot ce-ți poate umbri fericirea interioară.
Vorbește cu tine, iubește-te, valorizează-te.
Fă ceva ce crezi tu că te face fericită. Stai de vorbă cu cineva cu care rezonezi și care reușește să-ți încălzească cu vorbele sale, inima ta rece.
Evita să te mai gândești la ziua de mâine. Alungă așteptările imposibile, și înlătură lucrurile din mintea ta pe care nu le poți schimba și nici controla.
Noi nu controlăm nici moartea, nici viața; am venit în lume pentru că n-am vrut, și vom pleca de-aici pentru că nu dorim; sunt lucruri pe care nu le poți schimba și trebuie să încerci să le accepți.
Evită să te mai uiți la filme, nu-ți mai pierde vremea cu ele. E doar o amagire, și cele horror, și cele romantice la fel. Realitatea este altceva.
Trăiește în realitate, și accept-o așa cum este ea.
Atât am putut să-ți spun.
Tu ești fericită, doar că fericirea din tine ai tot aglomerat-o cu frici, îndoieli și resentimente, și aproape de o mai simți. Dezbracă-te de toate acestea și vei face cunoștință cu o Romelia cu poftă de viață. 😇
Hai, te îmbrățișez și îmi doresc din tot sufletul să o lași pe Romelia să trăiască și să iubească viața ! 😇
Eu cred că poți, pentru că ești puternica așa slabă cum ești !
🤗😘
ApreciazăApreciat de 1 persoană
M-ai lăsat fără cuvinte. Orice as spune nu ar mai avea rost. Ai spus totul atât de frumos… chiar ți-am dus lipsa pe aici… 😁😁😁 Îți mulțumesc din suflet. Încerc de foarte mult timp, sa fac tot ce ai spus tu, dar din păcate nu reușesc.😪
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dacă am putut cât de cât să îți aduc puțin lumină cu ceea ce ți-am scris, atunci și bucuria mea e mare.
Eu cred că până la urmă vei reuși; ești destul de matură și puternică încât să depășești acestă barieră din viața ta.
Ai grijă de tine ! 🤗🙏
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc din suflet. Și tu la fel.🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu mult drag ! 🙏
ApreciazăApreciat de 1 persoană