Am început să scriu cartea Insomnia anul trecut prin Martie cred, pe vremea când anunța și prima carantină. Cred că în perioada aia au început și insomniile mele. Tot anul 2020 am dormit mai mult ziua decât noaptea. Îmi era frică să dorm noaptea, atât de frică încât aveam impresia că dacă voi adormi întunericul nopții mă va acapara pentru totdeauna și nu voi mai avea niciodată contact cu lumea reală. Tot pe atunci am descoperit că am dezlănțuit câțiva demoni interiori și am început să mă lupt cu fiecare în parte. Nu știam cum să îi înving iar teama pusese tot mai mult stăpânire pe mine. Inițial am început să scriu tot ce simțeam pe atunci, totul era metaforic, dar era ceea ce simțeam și trăiam. Chiar am trăit o perioadă bună într-un întuneric absolut. Chiar dacă în jurul meu era lumina zilei, lumina becului și oameni, eu vedeam doar întuneric și demoni, tot metaforic vorbind, dar așa percepeam eu lumea reală, așa vizualizam eu realitatea mea. Apoi, după ce am scris mai multe articole, an decis să le completez pentru a forma o carte. Așa s-a „născut” Insomnia. Cartea asta are în ea mai multe scene din viața mea reală decât din cea a personajului Melissa. Iar ușa roșie din această poveste chiar există. Pe atunci locuiam pe o stradă obscură unde blocurile arătau de parcă erau fantomatice și totuși exista o ușă roșie de care fusesem fascinată încă din momentul în care o văzusem. Nu înțelegeam ce căuta pe acea stradă obscura o ușă de o culoare atât de frumoasă. Așa a început scena cu ușa roșie. Fiecare scenă din carte are o poveste anume, dar vă mai spun și data viitoare.