Fără titlu…😁😁😁

Anumite gânduri ma țin treaza in noaptea asta. Pe lângă faptul ca o prietenă draga a murit atat de rapid la vârsta de doar 29 de ani și nu pot accepta încă faptul ca nu mai este, mai am si alte nedumeriri, sa le spun asa. Am publicat pana acum trei carti. Le pun la socoteala doar pe cele din limba romana, cele din limba engleza nu conteaza momentan pentru ca engleza nu este limba mea nativa si nu o stiu 100% corect. Mi-am făcut singura promovari peste promovari, am plătit o singura data pe cineva sa ma promoveze, dar o suma infima. Sa nu credeți ca celelalte promovari au fost gratuite. Oricum, nu asta contează si nu asta ma deranjează.

Am început sa dau câteva carti gratuite cu scopul de a primi recenzii pe platformele online. Se pare ca asa funcționează. Cu cât o carte are mai multe recenzii cu atat mai multa lume o cumpara. Am primit foarte multe mesaje de la oameni care doreau cartea gratuit chiar daca eu am specificat clar ca dau doar un număr limitat de carti gratuite. Mi-as fi dorit din suflet sa dau la toata lumea si chiar am dat mai multe decât am specificat, dar din păcate nu pot si probabil ca oamenii nu înțeleg asta.

Pe vremea când scriam doar din pasiune si adoram sa citesc nu ma gândeam la cat de mult efort depune un autor pentru a scrie o carte. Nici nu cred ca imi păsa pe atunci. Savuram fiecare cuvant citit și trăiam fiecare poveste fără sa ma pun si in pielea autorului. Ei bine, acum pot spune ca ar fi trebuit sa apreciez mai mult o carte.

Tin minte ca la „Ingerii Italiei Îmbătrânite” am stat timp de o luna de zile cate 12 ore pe zi pentru a o scrie. Am vorbit cu diferiți oameni, diferite mentalități si caractere si am cautat informații utile pentru carte peste tot. Am avut parte de oameni si mai ales femei, ca pana la urma despre ele este vorba in carte, care m-au jignit si mi-au provocat atat de multa durere încât la un moment dat chiar ma gandeam sa renunt. Am ascultat povesti de viata care m-au încărcat emotional atat de mult încât nu mai știam de mine. Am avut zile in care m-am simtit incredibil de rau din cauza faptului ca ochii mei nu mai rezistau si a trebuit sa merg la oftalmolog pentru a folosi ochelari. A fost foarte stresant si foarte greu sa termin acea carte. Nu mi se pare corect sa o dau gratis la toata lumea iar oamenii ar trebui sa fie capabili sa înțeleagă asta. Cartea asta se gaseste in limba romana, dar si in limba italiana iar pe viitor chiar și în limba engleza. Varianta in limba italiană este tradusa de sotul meu. Munca noastră nu poate fi răsplătită dând cartile gratis si nici satisfacția noastra nu creste știind ca am muncit degeaba la ea.

La „Amanta Perfectă” care acum are un nou titlu si se numește „O nebunie frumoasă” nu am depus atât de mult efort in a o scrie pentru ca o aveam deja scrisa din anul 2014. Doar am copiat-o in laptop, am corectat-o si am facut-o sa fie o carte, nu doar un text sau niște conversații, asa cum am scris-o eu in 2014. Totusi am avut nevoie de câteva săptămâni pentru a scrie, corecta si transforma totul intr-o carte iar acum am pus și cealaltă jumătate in aceeasi carte. Am decis ca este mai simplu și mai bine sa fac o singura carte in loc de doua volume. Nu a fost o munca grea ca la cealaltă, dar a fost greu pentru mine sa expun o poveste de care nu sunt tocmai mandra. A fost șocant pentru mine sa descopăr ca persoana de atunci și cea de acum, adică eu, suntem una si aceeasi. A fost greu sa retraiesc anumite momente si mai ales sa descopăr acum cat de mult am fost mintita pe atunci. Este totuși o poveste din viata mea care mi-a fost destul de greu sa o expun. Cel mai mult a muncit sotul meu la ea atunci cand a tradus-o. Venea seara la opt de la muncă si statea cu mine pana la trei dimineața pentru a ma ajuta iar la sase se trezea pentru a merge din nou la munca. A fost un sacrificiu pe care l-am apreciat enorm si ii mulțumesc din suflet.

Cartea „Imi vreau viata inapoi” conține detalii mult prea personale pe care cu greu le-am scris. Detalii pe care probabil ca nu am avut curajul sa le spun cu voce tare, dar scriindu-le m-au ajutat sa ma înțeleg mai bine. Sentimente care m-au ținut captiva intr-o persoana pe care nu o plăceam. Cuvinte care dor, dar de care m-am eliberat scriindu-le. Cartea asta are un preț infim pentru ca este o poveste scurta, dar sincera. Probabil ca o voi citi din nou și voi face ceva schimbări la ea.

Romanul „Soferul”, primul meu roman, încă nu este publicat. L-am amanat de doua ori pana acum și probabil ca il voi mai amana o data. Este o poveste de dragoste captivantă, dar cu multe obstacole, intrigi și dezvăluiri șocante. Muncesc la cartea asta de patru luni, dar cu vreo două săptămâni de pauza din cauza unor probleme personale. Am dus-o la un alt nivel fata de ideea inițială si pot spune ca imi place foarte mult. Are foarte multe aspecte din viata noastră personala, a mea și a soțului, si probabil ca de aia îmi este atat de greu sa o termin.

Următoarele doua romane, „Cinci crime” si „Cersetorul” vor fi publicate pana la sfârșitul anului. Despre ele nu pot spune mai nimic momentan pentru ca sunt in faza initiala. Tot in faza initiala este si „Insomnia” si multe alte titluri.

Vreau doar sa spun ca a scrie este o meserie ca oricare alta, poate mai stresanta si mai obositoare. Chiar daca va vine greu sa credeti, pe lângă faptul ca este o pasiune, este si o meserie foarte stresanta. Problema cea mai mare este faptul ca meseria asta nu este plătită la fel ca celelalte. Din meseria asta nu se ia un salariu lunar. Meseria asta face parte din cele in care se risca. Daca un autor roman se decide sa colaboreze cu o editura din România, va câștiga ceva bani abia după primul an, uneori deloc iar uneori trec chiar si mai mult de doi ani. Aici ma refer strict la profit. Autorii nu sunt oameni bogați, in afara de cei mai cunoscuți, si nici nu pot supraviețui daca nu au un alt loc de munca sau daca nu sunt întreținuți sau ajutați de familie.

Eu am avut un loc normal de munca pana acum opt luni cand am decis sa ma ocup doar de scris. Munceste doar soțul meu pentru a ma întreține pe mine, doi copii, doi câini și un motan. Ne este bine și asa, am avut o perioada foarte grea, dar acum suntem bine. Imi pare rau ca este singurul care contribuie financiar in familia noastră si stiu ca uneori ii este foarte greu, dar apreciez enorm efortul pe care îl face pentru mine. Drept mulțumire imi doresc sa ii indeplinesc si eu un vis, asa cum el lupta pentru visul meu, si sa ii ofer intr-o zi ocazia de a restaura mașinile vechi, în special cele clasice. Sunt sigura ca in curand visul lui va deveni realitate asa cum a devenit si visul meu iar eu voi face tot pot pentru a face posibil acest lucru. Viata este atat de scurta si imprevizibila incat nu merita sa pierdem timpul aiurea. Fiecare zi trebuie trăită ca si cum ar fi ultima si fiecare dorinta trebuie îndeplinită pentru ca nu se știe dacă vom avea alte ocazii atunci când spunem ca mai poate astepta.

Sunt pe multe grupuri cu si despre carti. Acolo am observat ca romanii prefera autorii straini. Foart rar am vazut ca cineva sa citească o carte scrisa de un autor roman sau sa spună ceva despre un autor roman. O alta chestie dezamăgitoare pe care am am observat-o in librarii si nu numai, este faptul ca o carte scrisa de un autor străin este mult mai scumpa in România fata de o carte scrisa de un autor roman. Si totusi oamenii le cumpara. Autorii romani merita sa fie promovati si merita sa le fie apreciata munca. Aici nu ma refer la mine, totuși sunt un autor nou si nici macar nu am apărut pe piata din România. M-am informat cum funcționează editurile din România și încă nu mi-am făcut curaj pentru a colabora cu vreuna. Financiar nu se merită. Singurul aspect in privința căruia se merita este faptul ca pot apărea cartile mele in librarii si ca pot avea un aspect mult mai bun, dar deocamdată le prefer pe cele făcute de mine.

Un gând despre “Fără titlu…😁😁😁

  1. Nici faptul ca pot aparea cartile tale in librarii nu e sigur, si conteaza prea putin. Librariile online conteaza acum. Gaseste o editura care ti le urca pe Elefant, Emag, Libris, etc.
    O scriitoare care, la randul ei, a dat mai multe carti gratis decat pe bani, dar se bucura cand e citita, cand primeste o recenzie pe un blog de carte sau o cronica intr-o revista literara.

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.