La naiba cu virusul asta…

Am lipsit o perioadă cam lunga de pe aici încât imi e greu sa imi mai găsesc cuvintele. Nu mi-am tratat INSOMNIA si inca mai am probleme cu somnul. Doua zile chiar m-am simțit foarte rau, atat de rau ca nici macar nu puteam merge, dar a trecut. Acum sunt într-o perioadă foarte grea. Atât de grea încât nici macar nu am mai putut scrie. A trebuit să aman lansarea unui roman. Nu credeam ca voi ajunge vreodată într-o situație atat de dramatică. Nu credeam ca ma voi umili vreodată atat de mult. Am mai avut situații dificile din care am iesit cu fruntea sus, dar de data asta nu am mai avut nici o cale de ieșire. Erau două variante: sfârșitul vieții sau continuarea ei prin umilire. Nu vreau sa dau prea multe detalii aici pentru ca am facut destul rau pe lângă binele pe care l-am făcut și primit in acelasi timp.

Stiu ca sunt foarte multi oameni in situatii foarte disperate in perioada asta si chiar m-am întrebat de câteva ori cum oare se descurcă. Cum se descurcă acei oameni care nu mai au locuri de munca sau care nu au avut nici inainte de virus? Ei bine, am aflat pe propria piele, cum se spune, raspunsul la propria mea întrebare. Mai bine nu eram atat de curioasă să aflu, poate ca acum alta era povestea. Nu pot da vina pe cineva anume si probabil ca nici pe virus. Am trăit, si probabil încă vom mai trai, cele oribile si stresante două luni din viata noastra. Mai ales că suntem într-o țară străină unde motto-ul localnicilor este „GO BACK TO YOUR COUNTRY”. Într-o țară unde doar străinii mai plătesc taxe si sunt in pas cu legea. Într-o țară unde majoritatea habar nu au sa muncească, dar sunt capabili si au tupeul incredibil de a ii umili pe străini. Si totusi mai exista si oameni buni printre ei, puțini, dar există. Nu doresc nimănui sa fie in situatia mea vreodată. Este cel mai oribil coșmar pe care îl poate trăi un om normal.

Voi cum sunteti in perioada asta? Cum va descurcati? Exista cineva care sa va ajute atunci când aveți nevoie? Puteti lasa orgoliul la o parte ca să cereți ajutorul? Eu nu am cerut niciodată nimic la nimeni si mai ales public in afara de singura si unica data cand am scris aici pe website despre donații pentru a putea merge mai departe cu visul meu de a scrie. Chiar și atunci mi-a fost foarte jenă, dar am observat ca multi scriitori au pe pagina lor un buton cu DONATE unde oricine poate dona o sumă de bani pentru autor. Nu stiu cum sa fac acel buton si sincera sa fiu nici nu mai vreau. A cere ajutor este egal cu a atrage oameni care doar te judeca fără ca măcar să știe ceva despre tine. Si totusi suntem oameni. Dacă nu reușim să ne intelegem unii pe alții și să ajutăm daca putem atunci ce rost mai avem pe lumea asta? Doar sa alergam mereu după bani, case, mașini si alte chestii care necesită banii? Nu mai inteleg nimic si probabil ca nu voi reuși niciodată să înțeleg rasa umană. Poate de aia sunt înconjurată doar de animale si prefer să cresc animale decat sa am prieteni care nu sunt dispusi sa ajute. Animlele nu pot ajuta ca daca ar putea ar face-o, dar cel putin oferă iubire nelimitată fără să ceară ceva in schimb. Iubire sincera si pură. Aveti grija de voi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.