Visul meu de cand ma stiu. Sa scriu, sa scriu si iar sa scriu. Cuvintele imi curg prin minte ca si cum ai da cu degetul pe telefon si ai vedea notificarile. Multe cuvinte, multe fraze, uneori abia le fac fata. Ma intreb uneori cum de inca mai functioneaza creierul meu. Noaptea imi este frica sa dorm cu telefonul langa mine pentru ca atunci imi trec cele mai multe cuvinte ptrin minte. Iau imediat telefonul si notez. Tremin, il pun la locul lui si imediat imi mai vin cateva cuvinte prin minte si iar il iau. De multe ori nici nu mai dorm nooapta ca nu mai are rost. Asa imi petrec timpul de multi ani, dar doar de cateva luni am decis ca este timpul sa incep sa public carti. Carti cu povesti reale sau pur si simplu povesti inventate de mintea mea. Sa fim sinceri, doar o minte nebuna poate produce atatea cuvinte si fantezii. Cred ca as putea inventa povesti la nesfarsit. Ma inspir de peste tot, chiar si un simplu cuvant sau o simpla actiune a mea sau acelor din jur pot provoca atat de multe cuvinte si actiuni pe care le pot tranforma intr-un roman. Cred ca asa i se intampla oricui cand se apuca de scris. Si totusi ce ramane de facut dupa ce ai terminat un roman? Sa il publici. Acum exista tot felul de platforme unde se poate publica o carte gratis si pe deasupra poti face chiar tu totul, de la coperta la formatarea cartii. Nu este deloc greu. Cel mai greu lucru din toata meseria asta este sa convingi oamenii ca merita sa fie cumparata cartea ta. Pierzi mai multe nopti si zile incercand sa iti faci publicitate decat sa scrii. Si dupa ce investesti timp si bani in publicitate iti dai seama ca nu mai poti, ca asa nu functioneaza sau ca faci ceva gresit pe undeva de nu ajunge mesajul tau la oameni. Devii frustrat, dezamagit si trist. Incerci sa te informezi cum fac ceilalti scriitori si totusi nu afli prea multe sau nu le intelegi tehbnicile. Pana la urmna iti dai seama ca nu mai poti singur si incepi sa apelezi la edituri. O cale mult mai grea de a reusi sa te faci auzit pentru ca majoritatea te vor refuza frumos si politicos. Asa isi pierd multi curajul si renunta inca dinainte de a incepe. Asa vor ramane multe persoane cu povesti de succes in umbra. Din pacate, in zilele noastre cartile nu mai au aceeasi valoare ca inainte. Cam asta este experienta mea ca si scriitoare, dar nu ma dau invinsa. Stiu ce pot, stiu ca am potential si stiu ca intr-o zi ma voi face auzita asa cum imi doresc si merit. Nu va lasati invinsi indiferent de cate obstacole intampinati. Urmati-va visele si nu le lasati calcate in picioare de nimeni. Cineva va aprecia tot efortul si munca.